Cum aș putea să nu fiu tristă?:Elena Arsenie

Mă scol cu zâmbetul pe buze
Dar nu îmi este de-ajutor
Căci vremea, cu-ale ei acuze...
Mă scoate iarăși, din decor

Pe la picioare, îngenuncheată
Apa-mi pătrunde lin...în branțuri
Și de la streașină-atârnată
Mi-a întins o perdea, de lanțuri

Sunt tristă iar, de dimineață
Căci o rafală efemeră
Mi-a trântit franc, ușa în față
Și-acum...mă ține prizonieră

Cum aș putea să nu fiu tristă
Chiar dacă sunt la mine-n casă
Când vremea asta, pesimistă
Îmi bate iar...cu pumnu-n masă...

Dar stau cuminte, aștept verdictul
În felul meu, calm, liniștit
Am martor în oglindă... chipul
Și îl întreb...cu ce-am greșit?