Dorina Neculce-Carpe Diem!

văd totul foarte limpede
aici deasupra ierburilor cosite
pașii mei fragezi se umplu de timp
de seva și de întunericul fântânii din adânc
aud cum răsar stele izvorând din rădăcini
gudurându-se de obrazul palid
al lunii pașii mei liberi vor mai trece
fără de lanțuri vor alerga prin
pădurea fermecată în curând
supunându-se morții voi și aprinde jalbele-n proțap
apoi am să ard în cuvinte miile de cioburi
turle de biserici cu degetele înaripate voi atinge
capetele cavalerilor se
vor dezveli
cetățile și maluri de lut
desferecate vor fremăta
aducându-ne pe mese
grămezile de liniște
albastră : -Carpe Diem, suflete! am să strig
de aici din desprinderea de oase