Motto:
„Eu sunt Lumina lumii;
cel ce Îmi urmează Mie
nu va umbla în întuneric,
ci va avea lumina vieţii”
(Ioan cap 8-12)
„În lume, necazuri veți avea,
dar îndrăzniți! Eu am biruit lumea”
(Ioan –cap 16/33)
În loc de prefaţă
" Mărețul Har m-a mântuit "
Amazing Grace !*
Măreţul har m-a mântuit
Pe mine din păcat
Pierdut eram, dar m-a găsit
De moarte m-a scapat
Măreţul har m-a învăţat
S-o rup cu orice rău
Ce scump mi-e azi tot harul dat
Trăiesc prin el mereu.
Dureri, batjocuri, prigoniri
Adese-am întalnit
Prin harul marii Lui iubiri
Eu toate-am biruit
Prin har ajunge-voi in cer
Cu slava îmbrăcat
Şi voi slăvi în veşnicii
Pe Cel ce har mi-a dat.
(1772 John Newton)
*cântat magistral de Andre Rieu împreună cu orchestra sa.
***
Argument
A trebuit să vină Cuvântul întrupat
Să ne dezlege de neagra ”orbire”
Să putem vedea clar, apropiat
Că VIAȚA are temelia zidită din IUBIRE.
1
Dumnezeu Tatăl văzând întuneric în oameni,
Cugetând, a hotărât să le trimită Lumină
Știind că este important ceea ce sameni
Pentru ca roada să fie gustoasă, deplină.
2
Lumina minții era cea care lipsea
De aceea este de la sine înțeles, lumesc
Că chip de OM trimis în lume trebuia
Dar cu cunoașterea înaltă a Tatălui ceresc.
3
Flori printre spini, pe Câmpia Armaghedonului
Așteptau poveștile Lui pline de tâlcuri
Soarele, în răsărit dansa pe Muntele Sionului
Știind că va lumina Lumina prin târguri.
4
După ploile repezi, binecuvântate
Apărea curcubeul amintind de eremiți
De legământul Domnului în vremuri uitate
Când oamenii se închinau în duh, smeriți.
5
În marile palate pătrunsese dezmățul
Plebea uimită se revolta îndrăzneață
Când a aflat că se întinde ca râia incestul,
Sodomia – fără de rușine, pe față!
6
Demult, la uimitoarea, prima Sa venire
Mare parte din lume se înrăise peste măsură
Iubirea, dragostea se împuținase peste fire
Fratele spre frate privea ades cu ură.
7
Dar smochinii înfloreau răsfățați în lumină
Natura întreagă zâmbea cu duioșie cerului
Dădea semne că aștepta cu nerăbdare să vină,
Să înceapă Zilele miraculoase ale Mântuitorului.
8 ***
Vremea acum este haotică, timpul volburos
Încotro mă uit în lume, nu am ce să privesc
Dar știu că milioane așteaptă pe Iisus Hristos
Să readucă pe Pământ suflu dumnezeiesc
9
Întinde Doamne Mâna Ta cerească
Trăgând cu blâdețe curcubeul după ea
Peste munți și mări, peste rasa omenească
Pentru care se roagă tainic Sfânta Maria!
10
Să ne aplecăm pioși, cu smerenie multă
Să vedem cu ochii minții noastre de acum
Faptele Mântuitorului, modul cum ascultă
Fiul de Tatăl ceresc, urmându-și greul drum.
11
Iisus știa ce noi azi abia întrezărim
În tot ce s-a descoperit prin cercetare
Biochimia, fizica cuantică, oricât citim
Intuim: lumina metamorfozată aduce alinare.
12
Vibrația înaltă cu care trebuie să rezonăm
Pentru a fi capabili să primim lumină
Se obține de bunăvoie, doar să acceptăm
Credința, din spusa Lui blândă, cristalină!
13
Cei care-L urmau puteau înțelege ușor
Prin pilde, parabole și captivante povești
Despre ceea ce vedeau în jurul lor:
Semințe și semănător, teascuri lumești.
14
Cel viclean și rău temându-se de puterea Lui,
Că milioane de suflete îl vor fi părăsit
A urcat obraznic pe muntele Carantaniei
Unde Iisus postea și mieros l-a ispitit:
15
”De ești tu Fiul lui Dumnezeu,
Zi acestor pietre să se prefacă în pâini”
Iisus a rămas o vreme pe gânduri
Uitându-se spre cer, apoi spre mâini.
16
Apropiind mâinile Sale în rugăciune
Comunicând intens cu Tatăl, acultând vântul
A răspuns celui cu fața ca un tăciune
”Omul se hrănește nu doar cu pâine,
ci și cu Cuvântul...”
17
Dar ispititorul nu se dădea înfrânt
I-a arătat bogățiile pământului ca fiind ale sale
Și cu glas de tunet, încruntat i-a cerut
Domnului Hristos să i se închine...
18
Cu salvă îmbrăcat,
Iisus, i-a zis: ”Piei Satano, căci scris este
Domnului Dumnezeului tău să te închini
Și Lui singur să-i slujești” aceasta nu-i poveste
Ci poruncă clară în decalogul divin...
19
Transpusă, viața din vremea Lui în viața ta
A mea, a lui, a ei, a oricărui pământean
Cu uimire și mare surprindere vei constata
Cum fără Dumnezeu, zilele se scurg în van...
20
Până la ~A doua venire~ mult așteptată iar
S-aprofundăm parabolele, înțelesul tainic
Care ar trebui să ne pună mintea pe jar
Să pătrundem mesajul lor milenar, trainic.
21
Neam viclean și desfrânat, neamul omenesc
Cere și azi semne ca pe vremea lui PILAT
Dar semnul pe care AZI aproape îl cerșesc
A fost dat: Semnul lui Iona și Hristos a înviat!’
22
Iisus a început misiunea în Galileea neamurilor
Acolo în ținutul sărac, pe țărm a rostit tare:
”Pocăiți-vă! Că s-a apropiat Împărăția cerurilor”
Poporul a văzut atunci în El lumină mare...
23
Prima minune a lui Hristos fost-a rânduită
La Nunta din Cana Galileei să o săvârșească
Când a transformat apa în vin, iar lumea uluită
A avut multă vreme - până azi - să povestească
24
Tatăl ceresc vrea de la noi iubire adevărată
Nu buze mincinoase care cer minuni
De aceea, în rugăciune nu cere niciodată
Înainte de a mulțumi CELUI DIN GENUNI.
25
Veneau fariseii în toate zilele, grămadă
Unde predica Iisus, ori era chemat să dezlege
Veneau nu să învețe ci să iscodească, să vadă
Abaterile viitorilor apostoli de la Lege...
26
Invocau nimicuri, cum ar fi spălatul
Pe mâini, ori pe picioarele prăfuite
Vedeau paiul din ochiul altuia, nu păcatul
Nu bârna din ochii lor, inimile viclenite...
27
Înțelept, Iisus răspundea provocatorului:
(De răii urmăritori scăpând cu greu)
”Dați Cezarului ce este al Cezarului
Și Lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”
28
Într-o zi, o femeie adulteră aștepta în răscruce
Să fie omorâtă cu pietre chiar de rude, mișei
”Cel fără de păcat dintre voi să arunce
cel dintâi piatra asupra ei.”
29
Atât le-a spus Iisus, fără să-i certe
Prin aceste vorbe le-a tulburat conștiința
Ei nu mai puteau cere Domnului să-i ierte
Pentru că îi ”citea” El stăpânea știința.
30
Fără Tine Doamne, nimeni nu ar ști
Cum arată lumina, împrejurimile
TU ne atingi clipele și totdeauna ești
Cel care știi să ne mângâi inimile.
31
Copilăria refugiată în timpul trecut?
Nu este adevărat! A Ta veșnicie
Dă răgaz vieții mele de la început
Să trăiesc anotimpurile în bucurie.
¤ ¤ ¤
32
Era vremea ca lumea antică, supusă obiceiurilor
Să afle că ”orbii văd, șchiopii umblă, surzii aud,
leproșii se vindecă, morții înviază, iar săracilor
li se binevestește” venise timpul schimbării fecund.
33
Un cod de conduită a viețíi omului normal
Care azi se numește simplu – creștin
Găseşti ca adept al lui Crist, din ultimul val
Doritor să respecţi programul, planul divin.
34
Luati aminte la cel înconjurat de bogăție, de roade
Adunate urmare a binecuvântării divine,
Care a zis: ”veselește-te suflete”! Ai de toate!
Uitând să mulțumească Domnului cum se cuvine.
35
”Odihnește-te, mănâncă și bea”, ești fericit
Rupând legătura, comunicarea cu divinul
Amurgul s-a lăsat și-n noaptea care a sosit
Sufletul i s-a luat necugetatului, nebunul...
36
Întreba Iisus mulțimile: ce ați venit să vedeți?
Trestie legănată de vânt? Om în haină moale?
Prooroc (vorbind despre Botezător) Ce vreți?
Cei cu haine scumpe sunt în casele regale...
37
”Câte ați spus la întuneric, într-o zi
Se vor auzi la lumină, fără ascunzișuri
Câte ați spus la ureche, se vor auzi
Și se vor vedea de pe acoperișuri”
38
Prin toate aceste afirmații ne binevestea
Era aceasta a microfoanelor, a telefoanelor
(pentru că vedea cum va evolua lumea!)
A supravegherii intense, a ”ascultărilor”.
39
Cum să fi explicat Învățătorul veacurilor
Uimitoarea Sincronizare a creierului cu inima
Fără să poată - ca azi - să fi arătat oamenilor
Filme despre Emoții, Fractali, ADN, Genetica?
40
Mai mult decât la Facultatea de Medicină
Ori în cercetare la Biologie, în altă instituție
Iisus îi învăța comportamentul, despre odihnă
Despre stilul de viață, și multe despre nutriție
41
Trupurile toate ar obosi lipsite de vigoare
Fără lumina astrelor, a soarelui binefăcător
Și mai adaug – este bine de știut frățioare –
Mintea, sufletul obosesc fără Duhul oblăduitor.
42
Cum să sugereze El că pământul are o vibrație?
”Să mănânci fructele pomului sub care te-ai născut”
Ca tu să intri în rezonanță cu locul, cu a ta nație
Să te regăsești, să-ți regăsești sinele de început.
43
Cum să fi vorbit auditoriului nedumerit
Despre detoxifiere, ce se întâmplă în ficat,
De cunoașterea Sa, de Universul infinit
Decât despre funia în casa celui spânzurat?
44
Cum să nu spună așteptătorilor pe care i-a aflat:
”Spălați vasul pe dinăuntru, nu doar pe dinafară”
Altfel decât parabola cu vasul bine spălat
Deslușind pentru ei, curățenia interioară.
45
Cum să răspundă la întrebarea:” după moarte
A cui va fi nevasta care a fost a multor frați?~
Cu glas duios, Iisus, venit ca de departe
A precizat: acolo nu se ține seama de însurați.
46
Fiecare va ocupa locul său după fapte
Nu vă așteptați la îngăduință, la milă cerească
Zidul (energetic) de netrecut, îl desparte
Pe cel milostiv de cel cu viața prostească.
47
Cuprinși de chinuri, lunatici, slăbănogi
Copii, femei neputincioase, demonizați
Aduși unii de familie pentru că erau ologi
Ori de prieteni, de frați, de cumnați...
48
Toți cei care stăteau în umbra morții
Bolnavi, paralitici, orbi, epileptici ori muți
Îl urmau cu speranta vindecării, cu toții
În toate satele, cetățile, și sus pe munți...
49
Predica de pe Munte le-a adus alinare
În sufletele lor de oameni încercați
Nedreptățiți ori prigoniți fără încetare
Nemângâiați, de dreptate însetați!
50
Pentru că Iisus, cu glas de înger, blând
Armonios, care nu lăsa loc de îndoială
A început predica aproape lăcrimând
Învăluindu-i pe toți în iubirea Lui astrală...
51
”Fericiți cei săraci cu duhul,
Că a lor este Împărăția cerurilor”
A vibrat atunci întreg văzduhul
De marea bucurie a ascultătorilor.
52
”Fericiți cei ce plâng
Că aceia se vor mângâia”
Din nou, pentru suspinul lor profund
Un semn: soarele mai tare strălucea!
53
”Fericiți cei blânzi
Că aceia vor moșteni pământul”
Cu mintea mai adânc pătrunzi
Înțelegând ce vrea de la noi Sfântul.
54
”Fericiți cei ce flămânzesc
Și însetează după dreptate, că aceia se vor sătura”
Înțeleg acum toți, că cei care gândesc
Se raportează la ideal, nu la ce vor mânca.
55
”Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui”
Iisus a dus cu compasiune mâna la piept
Mulți demni de milă erau în fața Lui
Iar El cu iubire rostea subtilul, înțelept.
56
”Fericiți cei curați cu inima,
Că aceia vor vedea pe Dumnezeu”
Câtec de slavă se revărsa
Spre Marea Galileei, ajuns la apogeu.
57
”Fericiți făcătorii de pace
Că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”
Această afirmație își face
Loc tainic și în inima mea.
58
”Fericiți cei prigoniți pentru dreptate,
Că a lor este Împărăția cerurilor”
Parcă s-au deschis cerurile toate
S-a auzit cântarea divină a îngerilor.
59
”Fericiți veți fi voi, când că vor ocărâ
Și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău
Împotriva voastră, mințind din pricina Mea”
Amin! Așa să fie! Amin! Îngâna mulțimea
60
”‘Bucurați-vă și vă veseliți
Că plata voastră multă este în ceruri”
Căutătorii aflați pe Cale, cu toții smeriți
Cântau Aliluia! Erau martori la misteruri!
61
Cu toate acestea, dacă ne uităm în jur
Pentru cele sfinte, ochii s-au închis,
Urechile nu mai aud, în tot locul un sperjur
Inima învârtoșată, fără înțeles deschis.
62
Ctitori de biserici se găsesc destui
Să aibă chipul pictat acolo, în naos
Dar milă nu au de cei flămâzi, nesătui
Aduc jertfe neprimite, trăiesc în haos.
63
Ei amestecă măiestrit minciuna cu adevărul
Pregătind Babilonul cel Nou, țesătura urii
Uitând de dorința Tatălui ceresc, Atotțiitorul
Anume: să stăm departe de Părintele minciunii.
64
În zbuciumații, ultimi două mii de ani
La care mai adaug treizeci și trei
Prin lumea asta mare s-au perindat
Falși prooroci, liber cugetători, atei.
65
Fiecare a copiat din zisele sfinte
Rostite de Iisus, Fiul Domnului, cel iubit
Inspirat de Tatăl ceresc, generos Părinte
Care pe Fiul - Unic în Univers- ni L-a dăruit.
66
Acum ne pare atât de cunoscută afirmația:
”Cine nu este cu mine, este împotriva mea”
Folosită și de atei, cei care neagă creația,
Cei cu tupeu, cu schimbarea cea rea...
67
Ei nu știu nimic din cele sfinte, scrise,
Auzite de evangheliști direct de la Învățător
Altele, primite prin revelație, de El promise,
Le neagă a priori, ori le introduc în umor.
68
Iisus, cu ucenicii Săi, flămânzi ades
Nu mai vedeau pământul de atâta foame
Resemnați, mâncau spice înainte de cules
Și răspândeau lumină în mințile infame.
69
Fariseii – ca și azi cârcotaşii – îi învinuiau
Că vindecă ori culeg spice - sâmbăta
Ziua de odihnă consacrată - îi acuzau
De încălcarea Legii, de blasfemie curată.
70
O! Răspundea Rabi răbdător: fățarnicilor
Care știți că în Templu se încalcă Legea
Sâmbăta, care dintre voi fariseilor,
Nu ar fi dezlegat asinul căzut care mugea?
71
După ce Iisus, cunoscătorul misterului
A dezvăluit taina marelui secret:
”Împărăția cerurilor este în voi”
Ascultătorii uimiți l-au întrebat discret:
72
Rabi! ce este Împărăția cerurilor?
Iisus, ca să facă înțeleasă vorba, vie,
S-a folosit de salba împrejurărilor
Cunoscută chiar de ei, din pruncie...
73
Împărăția cerurilor este ca o comoară
Descoperită de un țăran într-o țarină
Pentru care dă tot ce are, muncește, ară
Cumpără țarina cu comoara din ea...
74
Împărățía cerurilor este mărgăritarul
Cel mai de preț, identificat de negustor
Acesta vinde toată averea și măgarul
Și cumpără mărgăritarul salvator...
75
Impărăția cerurilor este ca aluatul
Ascuns de femei în trei măsuri de făină
Acolo, în taină el crește, se tot dospește
Frământat, din el se coace pâinea cea fină.
76
Impărăția cerurilor este ca bobul de muștar
Este mic, dar semănat cu dragoste mare
Din el răsare și crește pom ca de cleștar
În care vin și se așează păsări cântătoare.
77
Impărăția cerurilor este ca un năvod
În care sunt prinși peștii zvârcolitori
Scos din mare - în el peștii - ca din norod
Sunt aleși cei mari, buni, promițători...
78
Dar cum ajungem să o cunoaștem
Acolo, în adâncul adâncului din noi...
Unde a fost sădită? Cum s-o ~paștem~
Cum să ne bucurăm de ea la nevoi?
79
” Împărăția cerurilor se ia prin stăruință
Doar cei ce se silesc pun mâna pe ea”
Nimeni să nu se plângă de neputință
Stă la îndemâna oricui, gratis o poate avea.
80
Dintre toate câte ucenicilor s-au spus
Ca o datorie de mare preț - o calitate -
”Voi sunteți sarea pământului”a rostit Iisus
Să păstrați (integră) învățătura înainte de toate.
81
”Voi sunteţi lumina lumii.
şi lumina voastră să lumineze
înaintea oamenilor”. Tainele învățăturii
Nu le țineți ascunse, să vieze!
82
”Ca ei să vadă faptele voastre bune
Să-L slăvească pe Tatăl vostru
Care este în ceruri”, altfel deșertăciune!
”Credința fără fapte este moartă!”
83
În secolul acesta nebun, al tehnologizării
Inima nu mai vibrează la necazul fratelui
Îndemnurile din vechime sunt date uitării
Se distrug vestigii, temple pe malul Eufratului.
84
Terorismul mondial a îmbrăcat haina morții
Agresiunea, în orice loc se consideră acasă
Război? Nu! se pronunță pentru pace cu toții
Mulți visează vacanțe și viața faimoasă...
85
Dar IUBIREA? De la cine știa apostolul sfânt
Toată învățătura scrisă în Epistole, în FAPTE?
Cum este adevărata dragoste pe pământ
Cum să devenim ai Domnului, fără păcate?
86
‘Dragostea este îndelung răbdătoare”,
Ca firul de iarbă sub arșița verii
Pentru că știe cum ”focul” ei vine de la soare
De la care primește lumina învierii.
87
”Dragostea este plină de bunătate”,
Dulceața ei se risipește în artere
Este binevoitoare, cu deplinătete
O simți ca pe un aigure de miere
88
Ea ”nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul”.
Împăciuitoare te așteaptă seara-n prag
Alunecă spre tine așa cum curge râul
Spre marea cea mare, cu grabă și drag.
89
”Dragostea nu pizmuieşte”,
Cum ar putea să-și scadă vibrația?
”Dragostea nu se laudă, nu se trufeşte”
Cunoaște modestia, sincronă cu creația.
90
”Dragostea nu se umflă de mândrie”,
Este înțeleaptă, se refugiază în meditație
Nu cum fac mediocrii îmbibați în prostie
Ajungând de râs pentru întrega nație.
91
”Dragostea nu se poartă cu necuviinţă”,
Are maniere nobile – este discretă, se înclină -
Ca cea mai sensibilă și delicată ființă
În mijlocul necazului radiază lumină.
92
”Dragostea nu caută ale sale,
Nu caută folosul său”, este generoasă
Livadă înflorită - din care vei aduna migdale -
Pe atât de roditoare, cât este de frumoasă.
93
”Dragostea nu se bucură de (nelegiuire) nedreptate”.
Se întristează ca ziua când plouă necontenit
Ea dorește din inimă ca toți și toate
Să zâmbească, răul să fie izbăvit.
94
”Dragostea se bucură de adevăr”
Cu bucuria pe care o vezi, strălucitoare
În ochii copilului care mușcă din măr
Sub privirile mamei mângâietoare.
95
”Dragostea acoperă totul, crede totul”,
nădăjduieşte totul, suferă totul” în tăcere
Când este la ananghie, când vine potopul
Găsește echilibrul gândindu-se la înviere.
96
Din iubire pentru oameni, pentru frați
IISUS chema pe nefericiții aflați în nevoi
”Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi
şi Eu vă voi odihni pe voi”.
97
Purta pe umeri jugul nevăzut, plumbuit
Cu răutatea, ignoranța și viciile noastre:
”Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit
cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre”
98
”Celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu,
nu-i va mai fi sete în veac” pentru că ea vine
din Fântâna înțelepciunii, izvor țâșnind mereu,
Nesfârșit, spre viața din planurile divine...
99!
‘Eu sunt din cele de sus”, din cerul meu,
”Voi sunteţi din lumea aceasta”. Uimire?
"Să iubești pe aproapele tău
ca pe tine însuți"aceasta este adevărata iubire.
100
Înainte de supliciu, cu mlădiere de crin, Înaltul
Cu glas de clopot a rostit: "Porunca nouă dau vouă,
SĂ VA IUBIŢI UNUL PE ALTUL
precum v-am iubit Eu”! Trăiți o viață nouă!
---------------------------
Iubiți-vă unii pe alții!
Elena ARMENESCU
București, 3 iulie 2018
Comentarii
Trimiteți un comentariu