ELENA ARMENESCU - CENTURIA LUMINII - LUMINA CUVÂNTULUI - CUVÂNTUL LUMINI




Elena ARMENESCU - CENTURIA LUMINII - LUMINA CUVÂNTULUI - CUVÂNTUL LUMINI




Motto: 
„Eu sunt Lumina lumii; 
cel ce Îmi urmează Mie 
nu va umbla în întuneric, 
ci va avea lumina vieţii” 
(Ioan cap 8-12) 

„În lume, necazuri veți avea, 
dar îndrăzniți! Eu am biruit lumea” 
(Ioan –cap 16/33) 

În loc de prefaţă 
" Mărețul Har m-a mântuit " 
Amazing Grace !* 

Măreţul har m-a mântuit 
Pe mine din păcat 
Pierdut eram, dar m-a găsit 
De moarte m-a scapat 

Măreţul har m-a învăţat 
S-o rup cu orice rău 
Ce scump mi-e azi tot harul dat 
Trăiesc prin el mereu. 

Dureri, batjocuri, prigoniri 
Adese-am întalnit 
Prin harul marii Lui iubiri 
Eu toate-am biruit 

Prin har ajunge-voi in cer 
Cu slava îmbrăcat 
Şi voi slăvi în veşnicii 
Pe Cel ce har mi-a dat. 
(1772 John Newton) 
*cântat magistral de Andre Rieu împreună cu orchestra sa. 

*** 

Argument 

A trebuit să vină Cuvântul întrupat 
Să ne dezlege de neagra ”orbire” 
Să putem vedea clar, apropiat 
Că VIAȚA are temelia zidită din IUBIRE. 


Dumnezeu Tatăl văzând întuneric în oameni, 
Cugetând, a hotărât să le trimită Lumină 
Știind că este important ceea ce sameni 
Pentru ca roada să fie gustoasă, deplină. 

Lumina minții era cea care lipsea 
De aceea este de la sine înțeles, lumesc 
Că chip de OM trimis în lume trebuia 
Dar cu cunoașterea înaltă a Tatălui ceresc. 

Flori printre spini, pe Câmpia Armaghedonului 
Așteptau poveștile Lui pline de tâlcuri 
Soarele, în răsărit dansa pe Muntele Sionului 
Știind că va lumina Lumina prin târguri. 

După ploile repezi, binecuvântate 
Apărea curcubeul amintind de eremiți 
De legământul Domnului în vremuri uitate 
Când oamenii se închinau în duh, smeriți. 

În marile palate pătrunsese dezmățul 
Plebea uimită se revolta îndrăzneață 
Când a aflat că se întinde ca râia incestul, 
Sodomia – fără de rușine, pe față! 


Demult, la uimitoarea, prima Sa venire 
Mare parte din lume se înrăise peste măsură 
Iubirea, dragostea se împuținase peste fire 
Fratele spre frate privea ades cu ură. 

Dar smochinii înfloreau răsfățați în lumină 
Natura întreagă zâmbea cu duioșie cerului 
Dădea semne că aștepta cu nerăbdare să vină, 
Să înceapă Zilele miraculoase ale Mântuitorului. 

8 *** 
Vremea acum este haotică, timpul volburos 
Încotro mă uit în lume, nu am ce să privesc 
Dar știu că milioane așteaptă pe Iisus Hristos 
Să readucă pe Pământ suflu dumnezeiesc 

Întinde Doamne Mâna Ta cerească 
Trăgând cu blâdețe curcubeul după ea 
Peste munți și mări, peste rasa omenească 
Pentru care se roagă tainic Sfânta Maria! 
10 
Să ne aplecăm pioși, cu smerenie multă 
Să vedem cu ochii minții noastre de acum 
Faptele Mântuitorului, modul cum ascultă 
Fiul de Tatăl ceresc, urmându-și greul drum. 
11 
Iisus știa ce noi azi abia întrezărim 
În tot ce s-a descoperit prin cercetare 
Biochimia, fizica cuantică, oricât citim 
Intuim: lumina metamorfozată aduce alinare. 
12 
Vibrația înaltă cu care trebuie să rezonăm 
Pentru a fi capabili să primim lumină 
Se obține de bunăvoie, doar să acceptăm 
Credința, din spusa Lui blândă, cristalină! 
13 
Cei care-L urmau puteau înțelege ușor 
Prin pilde, parabole și captivante povești 
Despre ceea ce vedeau în jurul lor: 
Semințe și semănător, teascuri lumești. 
14 
Cel viclean și rău temându-se de puterea Lui, 
Că milioane de suflete îl vor fi părăsit 
A urcat obraznic pe muntele Carantaniei 
Unde Iisus postea și mieros l-a ispitit: 
15 
”De ești tu Fiul lui Dumnezeu, 
Zi acestor pietre să se prefacă în pâini” 
Iisus a rămas o vreme pe gânduri 
Uitându-se spre cer, apoi spre mâini. 
16 
Apropiind mâinile Sale în rugăciune 
Comunicând intens cu Tatăl, acultând vântul 
A răspuns celui cu fața ca un tăciune 
”Omul se hrănește nu doar cu pâine, 
ci și cu Cuvântul...” 
17 
Dar ispititorul nu se dădea înfrânt 
I-a arătat bogățiile pământului ca fiind ale sale 
Și cu glas de tunet, încruntat i-a cerut 
Domnului Hristos să i se închine... 
18 
Cu salvă îmbrăcat, 
Iisus, i-a zis: ”Piei Satano, căci scris este 
Domnului Dumnezeului tău să te închini 
Și Lui singur să-i slujești” aceasta nu-i poveste 
Ci poruncă clară în decalogul divin... 
19 
Transpusă, viața din vremea Lui în viața ta 
A mea, a lui, a ei, a oricărui pământean 
Cu uimire și mare surprindere vei constata 
Cum fără Dumnezeu, zilele se scurg în van... 
20 
Până la ~A doua venire~ mult așteptată iar 
S-aprofundăm parabolele, înțelesul tainic 
Care ar trebui să ne pună mintea pe jar 
Să pătrundem mesajul lor milenar, trainic. 
21 
Neam viclean și desfrânat, neamul omenesc 
Cere și azi semne ca pe vremea lui PILAT 
Dar semnul pe care AZI aproape îl cerșesc 
A fost dat: Semnul lui Iona și Hristos a înviat!’ 
22 
Iisus a început misiunea în Galileea neamurilor 
Acolo în ținutul sărac, pe țărm a rostit tare: 
”Pocăiți-vă! Că s-a apropiat Împărăția cerurilor” 
Poporul a văzut atunci în El lumină mare... 
23 
Prima minune a lui Hristos fost-a rânduită 
La Nunta din Cana Galileei să o săvârșească 
Când a transformat apa în vin, iar lumea uluită 
A avut multă vreme - până azi - să povestească 
24 
Tatăl ceresc vrea de la noi iubire adevărată 
Nu buze mincinoase care cer minuni 
De aceea, în rugăciune nu cere niciodată 
Înainte de a mulțumi CELUI DIN GENUNI. 
25 
Veneau fariseii în toate zilele, grămadă 
Unde predica Iisus, ori era chemat să dezlege 
Veneau nu să învețe ci să iscodească, să vadă 
Abaterile viitorilor apostoli de la Lege... 
26 
Invocau nimicuri, cum ar fi spălatul 
Pe mâini, ori pe picioarele prăfuite 
Vedeau paiul din ochiul altuia, nu păcatul 
Nu bârna din ochii lor, inimile viclenite... 
27 
Înțelept, Iisus răspundea provocatorului: 
(De răii urmăritori scăpând cu greu) 
”Dați Cezarului ce este al Cezarului 
Și Lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu” 
28 
Într-o zi, o femeie adulteră aștepta în răscruce 
Să fie omorâtă cu pietre chiar de rude, mișei 
”Cel fără de păcat dintre voi să arunce 
cel dintâi piatra asupra ei.” 
29 
Atât le-a spus Iisus, fără să-i certe 
Prin aceste vorbe le-a tulburat conștiința 
Ei nu mai puteau cere Domnului să-i ierte 
Pentru că îi ”citea” El stăpânea știința. 
30 
Fără Tine Doamne, nimeni nu ar ști 
Cum arată lumina, împrejurimile 
TU ne atingi clipele și totdeauna ești 
Cel care știi să ne mângâi inimile. 
31 
Copilăria refugiată în timpul trecut? 
Nu este adevărat! A Ta veșnicie 
Dă răgaz vieții mele de la început 
Să trăiesc anotimpurile în bucurie. 
¤ ¤ ¤ 
32 
Era vremea ca lumea antică, supusă obiceiurilor 
Să afle că ”orbii văd, șchiopii umblă, surzii aud, 
leproșii se vindecă, morții înviază, iar săracilor 
li se binevestește” venise timpul schimbării fecund. 

33 
Un cod de conduită a viețíi omului normal 
Care azi se numește simplu – creștin 
Găseşti ca adept al lui Crist, din ultimul val 
Doritor să respecţi programul, planul divin. 
34 
Luati aminte la cel înconjurat de bogăție, de roade 
Adunate urmare a binecuvântării divine, 
Care a zis: ”veselește-te suflete”! Ai de toate! 
Uitând să mulțumească Domnului cum se cuvine. 
35 
”Odihnește-te, mănâncă și bea”, ești fericit 
Rupând legătura, comunicarea cu divinul 
Amurgul s-a lăsat și-n noaptea care a sosit 
Sufletul i s-a luat necugetatului, nebunul... 
36 
Întreba Iisus mulțimile: ce ați venit să vedeți? 
Trestie legănată de vânt? Om în haină moale? 
Prooroc (vorbind despre Botezător) Ce vreți? 
Cei cu haine scumpe sunt în casele regale... 
37 
”Câte ați spus la întuneric, într-o zi 
Se vor auzi la lumină, fără ascunzișuri 
Câte ați spus la ureche, se vor auzi 
Și se vor vedea de pe acoperișuri” 
38 
Prin toate aceste afirmații ne binevestea 
Era aceasta a microfoanelor, a telefoanelor 
(pentru că vedea cum va evolua lumea!) 
A supravegherii intense, a ”ascultărilor”. 
39 
Cum să fi explicat Învățătorul veacurilor 
Uimitoarea Sincronizare a creierului cu inima 
Fără să poată - ca azi - să fi arătat oamenilor 
Filme despre Emoții, Fractali, ADN, Genetica? 
40 
Mai mult decât la Facultatea de Medicină 
Ori în cercetare la Biologie, în altă instituție 
Iisus îi învăța comportamentul, despre odihnă 
Despre stilul de viață, și multe despre nutriție 
41 
Trupurile toate ar obosi lipsite de vigoare 
Fără lumina astrelor, a soarelui binefăcător 
Și mai adaug – este bine de știut frățioare – 
Mintea, sufletul obosesc fără Duhul oblăduitor. 
42 
Cum să sugereze El că pământul are o vibrație? 
”Să mănânci fructele pomului sub care te-ai născut” 
Ca tu să intri în rezonanță cu locul, cu a ta nație 
Să te regăsești, să-ți regăsești sinele de început. 
43 
Cum să fi vorbit auditoriului nedumerit 
Despre detoxifiere, ce se întâmplă în ficat, 
De cunoașterea Sa, de Universul infinit 
Decât despre funia în casa celui spânzurat? 
44 
Cum să nu spună așteptătorilor pe care i-a aflat: 
”Spălați vasul pe dinăuntru, nu doar pe dinafară” 
Altfel decât parabola cu vasul bine spălat 
Deslușind pentru ei, curățenia interioară. 
45 
Cum să răspundă la întrebarea:” după moarte 
A cui va fi nevasta care a fost a multor frați?~ 
Cu glas duios, Iisus, venit ca de departe 
A precizat: acolo nu se ține seama de însurați. 
46 
Fiecare va ocupa locul său după fapte 
Nu vă așteptați la îngăduință, la milă cerească 
Zidul (energetic) de netrecut, îl desparte 
Pe cel milostiv de cel cu viața prostească. 
47 
Cuprinși de chinuri, lunatici, slăbănogi 
Copii, femei neputincioase, demonizați 
Aduși unii de familie pentru că erau ologi 
Ori de prieteni, de frați, de cumnați... 
48 
Toți cei care stăteau în umbra morții 
Bolnavi, paralitici, orbi, epileptici ori muți 
Îl urmau cu speranta vindecării, cu toții 
În toate satele, cetățile, și sus pe munți... 
49 
Predica de pe Munte le-a adus alinare 
În sufletele lor de oameni încercați 
Nedreptățiți ori prigoniți fără încetare 
Nemângâiați, de dreptate însetați! 
50 
Pentru că Iisus, cu glas de înger, blând 
Armonios, care nu lăsa loc de îndoială 
A început predica aproape lăcrimând 
Învăluindu-i pe toți în iubirea Lui astrală... 
51 
”Fericiți cei săraci cu duhul, 
Că a lor este Împărăția cerurilor” 
A vibrat atunci întreg văzduhul 
De marea bucurie a ascultătorilor. 
52 
”Fericiți cei ce plâng 
Că aceia se vor mângâia” 
Din nou, pentru suspinul lor profund 
Un semn: soarele mai tare strălucea! 
53 
”Fericiți cei blânzi 
Că aceia vor moșteni pământul” 
Cu mintea mai adânc pătrunzi 
Înțelegând ce vrea de la noi Sfântul. 
54 
”Fericiți cei ce flămânzesc 
Și însetează după dreptate, că aceia se vor sătura” 
Înțeleg acum toți, că cei care gândesc 
Se raportează la ideal, nu la ce vor mânca. 
55 
”Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” 
Iisus a dus cu compasiune mâna la piept 
Mulți demni de milă erau în fața Lui 
Iar El cu iubire rostea subtilul, înțelept. 
56 
”Fericiți cei curați cu inima, 
Că aceia vor vedea pe Dumnezeu” 
Câtec de slavă se revărsa 
Spre Marea Galileei, ajuns la apogeu. 
57 
”Fericiți făcătorii de pace 
Că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” 
Această afirmație își face 
Loc tainic și în inima mea. 
58 
”Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, 
Că a lor este Împărăția cerurilor” 
Parcă s-au deschis cerurile toate 
S-a auzit cântarea divină a îngerilor. 
59 
”Fericiți veți fi voi, când că vor ocărâ 
Și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău 
Împotriva voastră, mințind din pricina Mea” 
Amin! Așa să fie! Amin! Îngâna mulțimea 
60 
”‘Bucurați-vă și vă veseliți 
Că plata voastră multă este în ceruri” 
Căutătorii aflați pe Cale, cu toții smeriți 
Cântau Aliluia! Erau martori la misteruri! 
61 
Cu toate acestea, dacă ne uităm în jur 
Pentru cele sfinte, ochii s-au închis, 
Urechile nu mai aud, în tot locul un sperjur 
Inima învârtoșată, fără înțeles deschis. 
62 
Ctitori de biserici se găsesc destui 
Să aibă chipul pictat acolo, în naos 
Dar milă nu au de cei flămâzi, nesătui 
Aduc jertfe neprimite, trăiesc în haos. 
63 
Ei amestecă măiestrit minciuna cu adevărul 
Pregătind Babilonul cel Nou, țesătura urii 
Uitând de dorința Tatălui ceresc, Atotțiitorul 
Anume: să stăm departe de Părintele minciunii. 
64 
În zbuciumații, ultimi două mii de ani 
La care mai adaug treizeci și trei 
Prin lumea asta mare s-au perindat 
Falși prooroci, liber cugetători, atei. 
65 
Fiecare a copiat din zisele sfinte 
Rostite de Iisus, Fiul Domnului, cel iubit 
Inspirat de Tatăl ceresc, generos Părinte 
Care pe Fiul - Unic în Univers- ni L-a dăruit. 
66 
Acum ne pare atât de cunoscută afirmația: 
”Cine nu este cu mine, este împotriva mea” 
Folosită și de atei, cei care neagă creația, 
Cei cu tupeu, cu schimbarea cea rea... 
67 
Ei nu știu nimic din cele sfinte, scrise, 
Auzite de evangheliști direct de la Învățător 
Altele, primite prin revelație, de El promise, 
Le neagă a priori, ori le introduc în umor. 
68 
Iisus, cu ucenicii Săi, flămânzi ades 
Nu mai vedeau pământul de atâta foame 
Resemnați, mâncau spice înainte de cules 
Și răspândeau lumină în mințile infame. 
69 
Fariseii – ca și azi cârcotaşii – îi învinuiau 
Că vindecă ori culeg spice - sâmbăta 
Ziua de odihnă consacrată - îi acuzau 
De încălcarea Legii, de blasfemie curată. 
70 
O! Răspundea Rabi răbdător: fățarnicilor 
Care știți că în Templu se încalcă Legea 
Sâmbăta, care dintre voi fariseilor, 
Nu ar fi dezlegat asinul căzut care mugea? 
71 
După ce Iisus, cunoscătorul misterului 
A dezvăluit taina marelui secret: 
”Împărăția cerurilor este în voi” 
Ascultătorii uimiți l-au întrebat discret: 
72 
Rabi! ce este Împărăția cerurilor? 
Iisus, ca să facă înțeleasă vorba, vie, 
S-a folosit de salba împrejurărilor 
Cunoscută chiar de ei, din pruncie... 
73 
Împărăția cerurilor este ca o comoară 
Descoperită de un țăran într-o țarină 
Pentru care dă tot ce are, muncește, ară 
Cumpără țarina cu comoara din ea... 
74 
Împărățía cerurilor este mărgăritarul 
Cel mai de preț, identificat de negustor 
Acesta vinde toată averea și măgarul 
Și cumpără mărgăritarul salvator... 
75 
Impărăția cerurilor este ca aluatul 
Ascuns de femei în trei măsuri de făină 
Acolo, în taină el crește, se tot dospește 
Frământat, din el se coace pâinea cea fină. 
76 
Impărăția cerurilor este ca bobul de muștar 
Este mic, dar semănat cu dragoste mare 
Din el răsare și crește pom ca de cleștar 
În care vin și se așează păsări cântătoare. 
77 
Impărăția cerurilor este ca un năvod 
În care sunt prinși peștii zvârcolitori 
Scos din mare - în el peștii - ca din norod 
Sunt aleși cei mari, buni, promițători... 
78 
Dar cum ajungem să o cunoaștem 
Acolo, în adâncul adâncului din noi... 
Unde a fost sădită? Cum s-o ~paștem~ 
Cum să ne bucurăm de ea la nevoi? 

79 
” Împărăția cerurilor se ia prin stăruință 
Doar cei ce se silesc pun mâna pe ea” 
Nimeni să nu se plângă de neputință 
Stă la îndemâna oricui, gratis o poate avea. 
80 
Dintre toate câte ucenicilor s-au spus 
Ca o datorie de mare preț - o calitate - 
”Voi sunteți sarea pământului”a rostit Iisus 
Să păstrați (integră) învățătura înainte de toate. 
81 
”Voi sunteţi lumina lumii. 
şi lumina voastră să lumineze 
înaintea oamenilor”. Tainele învățăturii 
Nu le țineți ascunse, să vieze! 
82 
”Ca ei să vadă faptele voastre bune 
Să-L slăvească pe Tatăl vostru 
Care este în ceruri”, altfel deșertăciune! 
”Credința fără fapte este moartă!” 
83 
În secolul acesta nebun, al tehnologizării 
Inima nu mai vibrează la necazul fratelui 
Îndemnurile din vechime sunt date uitării 
Se distrug vestigii, temple pe malul Eufratului. 
84 
Terorismul mondial a îmbrăcat haina morții 
Agresiunea, în orice loc se consideră acasă 
Război? Nu! se pronunță pentru pace cu toții 
Mulți visează vacanțe și viața faimoasă... 
85 
Dar IUBIREA? De la cine știa apostolul sfânt 
Toată învățătura scrisă în Epistole, în FAPTE? 
Cum este adevărata dragoste pe pământ 
Cum să devenim ai Domnului, fără păcate? 
86 
‘Dragostea este îndelung răbdătoare”, 
Ca firul de iarbă sub arșița verii 
Pentru că știe cum ”focul” ei vine de la soare 
De la care primește lumina învierii. 
87 
”Dragostea este plină de bunătate”, 
Dulceața ei se risipește în artere 
Este binevoitoare, cu deplinătete 
O simți ca pe un aigure de miere 
88 
Ea ”nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul”. 
Împăciuitoare te așteaptă seara-n prag 
Alunecă spre tine așa cum curge râul 
Spre marea cea mare, cu grabă și drag. 
89 
”Dragostea nu pizmuieşte”, 
Cum ar putea să-și scadă vibrația? 
”Dragostea nu se laudă, nu se trufeşte” 
Cunoaște modestia, sincronă cu creația. 
90 
”Dragostea nu se umflă de mândrie”, 
Este înțeleaptă, se refugiază în meditație 
Nu cum fac mediocrii îmbibați în prostie 
Ajungând de râs pentru întrega nație. 
91 
”Dragostea nu se poartă cu necuviinţă”, 
Are maniere nobile – este discretă, se înclină - 
Ca cea mai sensibilă și delicată ființă 
În mijlocul necazului radiază lumină. 
92 
”Dragostea nu caută ale sale, 
Nu caută folosul său”, este generoasă 
Livadă înflorită - din care vei aduna migdale - 
Pe atât de roditoare, cât este de frumoasă. 
93 
”Dragostea nu se bucură de (nelegiuire) nedreptate”. 
Se întristează ca ziua când plouă necontenit 
Ea dorește din inimă ca toți și toate 
Să zâmbească, răul să fie izbăvit. 
94 
”Dragostea se bucură de adevăr” 
Cu bucuria pe care o vezi, strălucitoare 
În ochii copilului care mușcă din măr 
Sub privirile mamei mângâietoare. 
95 
”Dragostea acoperă totul, crede totul”, 
nădăjduieşte totul, suferă totul” în tăcere 
Când este la ananghie, când vine potopul 
Găsește echilibrul gândindu-se la înviere. 
96 
Din iubire pentru oameni, pentru frați 
IISUS chema pe nefericiții aflați în nevoi 
”Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi 
şi Eu vă voi odihni pe voi”. 
97 
Purta pe umeri jugul nevăzut, plumbuit 
Cu răutatea, ignoranța și viciile noastre: 
”Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit 
cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre” 
98 
”Celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, 
nu-i va mai fi sete în veac” pentru că ea vine 
din Fântâna înțelepciunii, izvor țâșnind mereu, 
Nesfârșit, spre viața din planurile divine... 
99! 
‘Eu sunt din cele de sus”, din cerul meu, 
”Voi sunteţi din lumea aceasta”. Uimire? 
"Să iubești pe aproapele tău 
ca pe tine însuți"aceasta este adevărata iubire. 
100 
Înainte de supliciu, cu mlădiere de crin, Înaltul 
Cu glas de clopot a rostit: "Porunca nouă dau vouă, 
SĂ VA IUBIŢI UNUL PE ALTUL 
precum v-am iubit Eu”! Trăiți o viață nouă! 
--------------------------- 
Iubiți-vă unii pe alții! 

Elena ARMENESCU 
București, 3 iulie 2018 






Comentarii