Alo...!
Mă aude cineva?
Nu am aer, mă sufoc...!
Mă aude cineva?
Nu am aer, mă sufoc...!
Copii, opriți-vă din alergat, faceți liniște și slăbiți-mi puțin ecuatorul!
M-ați dezbrăcat de păduri dar vă țineți agățați de poalele mele, vă învârtiți ca într-un carusel, lăsându-mi la vedere dunele de celulită de pe coapse.
Strângeți-vă jucăriile!
Mă răniți și mă oblojiți cu ambalaje sub coaste. Îmi plac atât de mult cupele de zăpadă de pe sâni, Everestul este măsura ideală pentru talia mea, nu mai încercați să mă mutilați cu intervenții estetice.
Ah! Mi-ați pus salbă de tinichele...unde sunt salbele mele de aur și diamante?
Singurul lux pe care mi-l permiteam era acel intermezzo al Aurorei Boreale, îmi plăcea să dansez în jurul axei, să simt cum mi se scurge timpul prin poli, admirându-mi reflexiile podoabelor în lumina Lunii.
Străluceam...acum, în acest vacarm, praf și mizerie, dezgolită de tot ce aveam mai de preț, cu ochii încețoșați de fumurile viciilor voastre, mă simt precum o dansatoare de tavernă, la periferie.
Încetați să mă mai tratați ca pe o mamă denaturată, doar pentru simplul motiv că voi nu doriți să vă cunoașteți Tatăl!
Nu vedeți că din ce în ce mai des sunt mustrată din cauza comportamentului vostru?
Arsura privirilor Lui mi-o domolește doar șuvoaiele de lacrimi din care vă alimentați...dar nu fiți lacomi, mă doare și nu mă mai pot opri din plâns!
M-ați dezbrăcat de păduri dar vă țineți agățați de poalele mele, vă învârtiți ca într-un carusel, lăsându-mi la vedere dunele de celulită de pe coapse.
Strângeți-vă jucăriile!
Mă răniți și mă oblojiți cu ambalaje sub coaste. Îmi plac atât de mult cupele de zăpadă de pe sâni, Everestul este măsura ideală pentru talia mea, nu mai încercați să mă mutilați cu intervenții estetice.
Ah! Mi-ați pus salbă de tinichele...unde sunt salbele mele de aur și diamante?
Singurul lux pe care mi-l permiteam era acel intermezzo al Aurorei Boreale, îmi plăcea să dansez în jurul axei, să simt cum mi se scurge timpul prin poli, admirându-mi reflexiile podoabelor în lumina Lunii.
Străluceam...acum, în acest vacarm, praf și mizerie, dezgolită de tot ce aveam mai de preț, cu ochii încețoșați de fumurile viciilor voastre, mă simt precum o dansatoare de tavernă, la periferie.
Încetați să mă mai tratați ca pe o mamă denaturată, doar pentru simplul motiv că voi nu doriți să vă cunoașteți Tatăl!
Nu vedeți că din ce în ce mai des sunt mustrată din cauza comportamentului vostru?
Arsura privirilor Lui mi-o domolește doar șuvoaiele de lacrimi din care vă alimentați...dar nu fiți lacomi, mă doare și nu mă mai pot opri din plâns!
Slăbiți-mi corsetul, simt că mă sufoc!
Alo...!
Mă aude cineva?
Mă aude cineva?
Comentarii
Trimiteți un comentariu