Flori Gombos-DESCULŢĂ-N SINGURĂTATE

Desculţă-n singurătate,
mă plimb în 
pribegie.
Fluierul
piciorului prăfuit
cântă
simfonia durerii.
Pumnii strânşi
se mişcă-n
spasme scurte
de căldură,
prin pulberea ce
biciuie pământul.
Am rupt
o foaie din
lagărul vieţii!
S-o las?!
Aş vrea...aş vrea...
Dar noaptea
se repede ca
un fior,
iar eu,
desculţă-n singurătate.
mă plimb în
pribegie,
ca o martiră
Toţi îmi sunt străini...
şi plec ochii în
tăcere.
Două lacrimi grele
se prăbuşesc în
valea seacă,
unde eu
mă plimb,
desculţă-n singurătate.