din venele mele îngroșate
piciorul amurgului își soarbe adormirea
și eu mă ascund între valuri înspumegate
unghii îmi cresc pe sub piele
ca o carapace a neputințelor presimt mirosul
acru mai am nevoie de Lumină
frica de tine mă amestecă în noapte
,,e doar un vis umplut cu spirite nefaste,,
mă amăgesc bătrânii legându-mi rănile
și eu și tu suntem legați fără de zgomot
îmbrăcați în umbrele înserării
ne adăpăm aripile bolnave
dar iată Lumina ni se cuibărește-n coaste
ca o bătrână izgonită din azilul sufletelor bolnave
Comentarii
Trimiteți un comentariu