ALEE DE SENTIMENTE
Dalia și-a lăsat corpul
pictat în oglinda din antreu
la plecare și-a pieptănat
sufletul
praful de colonie
“Aer Pozitiv”
se topea în nuanțele dimineții
un milkshake în barul La Noria
trezea simțurile
aleea îi încetinea mersul
pietrele reci își acceptau
strivirea
fără ca ele să dispară
sub greutatea gândurilor ei
care micșorau ziua
îmbrățisând răceala noapții
pietrele și stoicismul lor
așteaptă greutatea altor gânduri
DALIA PRIVEȘTE
Pe-o rază de anotimp
Se leagănă un suflet
Moartea nu doare
doare nepăsarea din noi
neputința de a întoarce timpul
Doare glasul născut
din singurătăți târzii
nu poți îndulci convingeri concise
Doare absența unei priviri
în golul rămas ca moștenire
Strigătul cerului
te ridică și te invită să mergi
spre durere
ai ales suferința unei iubiri șifonate
Magia irisului tău
se va opri pe buzele căutătoare
ca un sărut în inima mea
ador prezența ta
Aș vrea să fii
când aparent nu vei mai fi
DOUĂ LUMI
Dalia s-a prins
de gândurile mele
am luat-o acasă
pereții salonului deschid
porți în preajma ei
Se înțelege de minune
cu Emy
reconciliantă
ne așează față în față
ne îmbrățișează
într-un zâmbet
se retrage în paginile
viselor mele
DALIA CÂNTĂ
Dimineața dezvelește
zori de rouă
stele fugitive se retrag
pe bolta altor lumi
romantici fără somn
se întâlnesc la povești
în nopți albe
Trei păsări matinale
se ceartă pe verandă
Cafea și croissant la ziar
lumina închide pleoapele
mireasma îndulcește zâmbetul
ridică brațele și cuprinde
caisul în pârg
și satul încă adormit care
nu se oprește la zenit
fluturi ating palma
“Sunt vers în lumea ta
tril omagiat în codrul
sufletelor care cântă”
AROMĂ DE IUNIE
Când ascultă
melodia nocturnă a mării
Dalia înțelege chemarea
coboară din gânduri
se rup valuri în minutele ei
briza îi aduce parfum de nisip
zâmbetul și-l așează
pe note de harpă
umple abisul din ochii mei
orizontul acoperă sarea
din trăiri paralele
<
stele adorm lângă perna ta
nu totul este vis în lumea mării
de dimineață te văd
la o cafea cu aromă de iunie>>
INSOMNII
Susură-mi o clipă
doar o secundă
din noaptea nesfârșită
Oile-s prea puține
pentru a fi numărate
umerii aplecați
își cerșesc odihna
mintea pare că atârnă
de un clopot care plânge
a pulbere de pustiu
Susură-mi Dalia
ochi-mi vor visa frumosul
când tu ești
las timpul să adoarmă
Dacă mă ratacesc
trezește-mă
ADEVĂR
Uneori pulsul zilei
îl ambalează
în hârtie de cadou
undele KISS FM
o ridică
THE SHOW MUST
GO ON
Când se simte
dezamăgită
Dalia
este convinsă
filosofia este
cea mai poetică
minciună
autosugestia ascunsă
într-o pătrățică
de ciocolată
DEPARTE
Care stea
încă strălucește
când noaptea albă
devine oarbă
sugrumă visul
uscă limba
amorțește coate
stinge melodia
versului nerostit
În ce colț de univers
apune steaua
pe care Dalia
a arătat-o
cu degetul mic
desenând strălucirea
din privirea nopții
BINE
Dalia mi-a arătat
drumul printre pomi
și oameni
Când nu câștig
nici nu pierd
și mă simt om
când pierd sunt
un înger pios
când ies în câștig
ar trebui să fiu
un înger al bunătății
DEVREME
Ron s-a grăbit să plece
universul a plouat cu tristețe
lăbuțe pufoase care
mângâiau fața Laurei
torsul pe piept când
blana liniștea serile
Dalia simte emoția nimicului
nu îmbată ci ucide
Urme de amintiri
în iluzii acustice de dor
strânge iubiri pentru
un alt joc de lăbuțe
ochi sticloși așteaptă
să toarcă în sânul căminului
----------------------
Costinel LUNGU
Herencia, Spania
25 august 2019
Comentarii
Trimiteți un comentariu