Lecturând cu mult interes, dar şi cu un plăcut
freamăt interior cartea doamnei Hedi Simon (Din
globuri de cristal, ed. Familia 2019 cu o scurtă
prezentare făcută de Dragoş Nerelsa) mi-am
reamintit unele din aventurile literare ale copilăriei,
respectiv: Singur pe lume de Hector Malot sau
Cuore a lui Edmondo de Amicis. Pare destul de
ciudat, însă evoluţia personajelor, chiar dacă sunt
despărţite de un secol şi jumătate de transformări
socio-culturale, pare a fi, în liniile caracterologice şi
evolutive definitorii, foarte asemănătoare. Sigur,
întâmplările sunt cu totul altele, fundalul istoric este
total diferit însă construcţia romanescă urmează o
compoziţie cumva standardizată în care Hedi Simon îşi duce personajele, cu multă
măiestrie şi cu un talent remarcabil în a crea atmosfera unor epoci, printr-un fel de
călătorie iniţiatică din care nu lipsesc clipele de linişte sufletească prinse aici mai ales
pentru intensifica trăirile dramatice ale unei vieţi care te supune tuturor greutăţilor pentru
ca la sfârşit să poţi aprecia cum se cuvine ceea ce primeşti, respectiv prietenia unor
oameni despre care aproape nu mai ştiai nimic sau acel sentiment unic de confort şi
siguranţă, pe care nu-l poţi avea decât în cadrul conceptului de „acasă”.
Personajele doamnei Hedi Simon sunt fete care se nasc sub auspicii fericite, în familii
unite prin dragoste şi respect, impregnate cu un puternic sentiment al tradiţiei, în care
munca şi grija faţă de generaţiile următoare fac temeiul unei societăţi responsabile,
aceea pe care mulţi dintre noi cei aflaţi la vârsta autoarei am cunoscut-o, ba mai mult,
ştim că nu este doar o invenţie livrescă. Aşa cum mai ştim că, tot atunci, otrava cea mai
puternică pe care a inventat-o vreodată omul, ideologia toxică a urii faţă de cel
considerat altfel decât tine, va arunca întreaga lume în haos, încrâncenare şi suferinţă.
Foarte interesantă mi s-a părut povestea unei fete născută în peisajul multicultural,
multietnic şi multiconfesional al oraşului Cernăuţi în anii antebelici. Atunci când o
căsătorie a unei fete evreice cu un etnic german, deşi destul de contestată de
tradiţionalişti, a putut fi posibilă, iar cei doi tineri îşi vor trăi cât se poate de frumos viaţa,
cu iubirea aceea care pare că poate înfrunta orice furtună, fiind dăruiţi şi cu un copil
frumos, la fel de frumos precum dragostea lor. Doar că vremurile erau anormale, iar
asta a distrus tot ce iubirea construise. Cu o acribie de invidiat autoarea pune în pagină,
rând cu rând, modul în care toate personajele sunt împinse în mod perfid, de ideologie,
în pragul disperării, acolo de unde nu mai este cale de întoarcere. (Drumuri paralele)
La fel de interesantă şi de veridică este povestea altei fete, Şeindale, un personaj de-a
dreptul emblematic pentru acele vremuri de profundă bulversare a valorilor sociale. Este
omul care cunoaşte iluzia fericirii şi a succesului, dar şi adâncul întunecat al existenţei,
urmărită tot timpul de „nefericirea” de a fi evreică. (Şeidale)
Oricum nu vreau să îi fur cititorului clipele de minunată aventură a cunoaşterii, o
aventură pe care Hedi Simon o împărtăşeşte cu acel farmec convingător pe care ţi-l dă
faptul că tu ai trăit acele vremuri, dar şi cu forţa necesară în fiecare cuvânt pentru ca
nici un rând din cele citite să nu pară de prisos.
Nu pot să nu vorbesc despre partea a doua a cărţii, cea care ne relevă adevărul aflat
cumva în plan secund faţă de puternicul impact psihologic al scrierilor autoarei. Acesta,
adevărul deci, este o imensă cultură dovedită prin abordarea literară a unor biografii din
care nu lipseşte elementul inedit. De la Maria Callas la Mark Chagall sau de la Sholem
Aleichem, marele umorist de limbă idiş, la Stepen Hawking, vom citi adevărate eseuri
de o irezistibilă calitate a informaţiei, dar şi pline de acea plăcută duioşie a autoarei care
vorbeşte despre aceşti titani ai culturii, aşa cum ai vorbi despre un prieten apropiat.
Cartea doamnei Hedi Simon este un regal de literatură şi aventură prin valurile deseori
reci şi înspăimântătoare ale viţeii. Citiţi şi veţi avea bucuria trăirii împreună cu
personajele a unui veac tulbure, foarte greu de înţeles şi, din păcate, aflat pe drumul
uitării.
-----------------------------------
Mihai BATOG-BUJENIȚĂ
Iași, 30 iulie 2019
Comentarii
Trimiteți un comentariu