"Poveste”-Alina Cristian

Povestea noastră a-nceput,
C-o-mbrățișare și-un sărut; 
M-am fâstâcit ca un copil
Și am fugit atunci tiptil...
Iar în obrazul meu de floare,
Iubirea-și picura culoare.

Îmbujorată ca un mac,
Rușinea m-a făcut să tac;
Simțeam sărutul tău cum arde
Și îmi spuneam că nu se cade,
Să mă săruți fără de veste
Dar tu zâmbeai ca-ntr-o poveste.

Și m-am ascuns mereu de tine,
Iubirea mă prinsese bine;
În gândul meu doar tu erai,
Visam deja că ești un crai..
Și c-o să vii să mă răpești,
În lumi de basm, împărătești.

Și într-o zi, s-a întâmplat,
Ceva ce nu m-am așteptat;
La horă-n sat, ai apărut,
Mi-am amintit de-acel sărut...
Tu ai venit zâmbind spre mine
Și n-am putut fugi de tine.

M-ai prins de mână, chiar în horă
Și am dansat așa vreo oră;
Tu mă sorbeai cu-a ta privire,
Obrajii îmi dădeau de știre,
C-aveam livezi întregi de mere,
Ce se coceau c-o mângâiere.

Nu mai știam vreun flăcăiandru,
Înalt, frumos, și-așa de tandru!
La pieptul tău când m-ai cuprins
Și buzele mi le-ai atins,
Știam că n-am nicio scăpare
Dar îmi doream o sărutare.

În ochii tăi, vedeam pădurea,
Ce cu tandreţe-mi gângurea;
Când mă priveai, Luna zâmbea,
Ascunsă dup-un ochi de stea
Ne croșeta cununi stelare,
Punând în inimi sărbătoare....

Și-așa a-nmugurit deodată,
Iubirea, într-un piept de fată;
Iar craiul ce l-am tot visat,
Chiar dacă n-are vreun palat
M-a fermecat din prima clipă,
Cu un sărut, furat în pripă...