R E Î N T O A R C E R E A:Mihai Cretan

Te-ai reîntors, in loc acum străin,
Fără pic de regret și fără bucurie,
Că ce a fost odată iubit, azi nu e;
Pasionantele iubiri cândva aprinse,
Acum în trupu-ți slab fiind stinse.

În acest loc,n-ai mai fost chemat,
Cum deseori erai chemat odată.
Și nici măcar azi nu esti așteptat
Nici de statuia demult amplasată
lar ploaia în ropot,de vânt e agitată !

Nimic din ce îți încălzea privirea,
lar trupul simte aerul ce este rece,
Dar încă simti cum gându-ți trece
Și zâmbeşti instant,evident aiurea
ln parc vădit reintors,cu nostalgie!

Că-i vreme îndepărtată, iluzia încă vie,
ln locu-n care trupul era-n iubire mistuit,
lar Luna trecea alene pe bolta cernită
lntâmpinând noaptea ce indată s-a ivit
Că seara fiind ploiosă,a plecat grăbită.

Trist,ești căci iubind fără a mai fi iubit,
Locul acest te-mbie la neagră disperare
Și te întrebi în sine-ti cu glasul șoptit ....
,,-Oare de ce nu-i plac,, ? Şi asta te doare
Că Noaptea devine zi,dar luna nu e soare!