Multe versuri,poezii,după o vreme sunt uitate,
Dar fiind citite au alinat,adesea inimi întristate
Și în trupuri obosite-amorțite,au trezit vioi fiori
Si-au împrăștiat necazuri ș-ai supărării gri nori !
Dar fiind citite au alinat,adesea inimi întristate
Și în trupuri obosite-amorțite,au trezit vioi fiori
Si-au împrăștiat necazuri ș-ai supărării gri nori !
Dar omul care-i sensibil,alege liniștitele trăiri,
Nu se roagă la icoane,picturi/reci,fețe trufașe,
Când iubitele-i trimit,tot mai des scurte răvașe,
Ce-i aduc la cunoștință, neașteptate despărțiri.
Nu se roagă la icoane,picturi/reci,fețe trufașe,
Când iubitele-i trimit,tot mai des scurte răvașe,
Ce-i aduc la cunoștință, neașteptate despărțiri.
Insă el,întreaga noapte obsedat e de gândirea,
C-a pierdut astfel nădejdea,că aproape-n viitor,
Își va împlini visul,de-a întâlni. ..chiar fericirea!
C-a pierdut astfel nădejdea,că aproape-n viitor,
Își va împlini visul,de-a întâlni. ..chiar fericirea!
Dar e știut,virtute e Amorul,numai dacă-i prețuit;
E fericit cine - l cunoaște,sau acel care îl simte,
Nu acela ce-l dorește mult,dar de amor e ocolit !
E fericit cine - l cunoaște,sau acel care îl simte,
Nu acela ce-l dorește mult,dar de amor e ocolit !
Azi 05 august 2019 orele 17,00 Autor M.C.
Comentarii
Trimiteți un comentariu