Pe aleile triste cad frunze-nlăcrimate;
Eu tot cred în iubire, deși ești departe;
Strâng în brațe copacii, să-mi aline doruri gri;
Ei sunt goi șî palizi, eu te-aștept să-mi vii...
Poposesc clipe mute, pun sechestru pe timp;
Sângerează macii în tristul anotimp
Și imploră vântul să-i mai lase puțin;
Îmi e dorul amar precum o cupă de vin.
În dansul nebun de frunze arămii,
O dulce nostalgie îmi susură că vii
Să-mi înfrângi îndoiala și să mă iubești;
Prin tristețea toamnei, celest îmi zâmbești...
Comentarii
Trimiteți un comentariu