Elena Lucia Spatariu-Tudose-Cândva

Cândva
era numai toamnă
în frunzele-i verzi
în zadar căuta
lumina
în mâlul din ape

cunoștea
doar târâșul incert
al șarpelui orb
lunecând sinuos
printre pietre

orice pai
-o corabie albă-
himeră navigând
în oceanul de vise
eșua lamentabil
pe o stâncă aridă
pustie...

sângerând
căuta primăvara
și timpul mușca nemilos
din trupu-i firav
ce-apoi renăștea
înverzit
din cangrenă

târziu
sau aproape târziu
cuvântu-a pătruns
prin tenebre
și nu știu ce înger
sau pasăre-a scurs
lumina cea lină
pe gene...