- Sorb sedus de vraja mării, vis în care tu erai!,
... înrobit de o speranță ... deghizată-n al tău Rai.
(rămâi zgomotul tăcerii ... performanate deocamdată),
- Dar și gustul veșnciei, în femeie-ntruchipată!.
Port pe umeri psalmii tăi, iar pe trup romanța serii,
... cea pe care-am auzit-o, într-o zi, în faptul verii.
(iar de-atunci norocul meu s-a schimbat atât de tare!),
- Încât zilele-mi nefaste ... au fugit din calendare.
- De m-au frământat apusuri, azi îmi par că-s serenade!,
... sau intenții optimiste ... încurcate-n acolade.
(dintr-o vară când pe cer ... stelele păreau că-s vise)
- Pomenite în decepții, cu luminile aprinse!.
Bat un ritm care imită, zgomotul tăcerii noastre,
... îmbrăcând trădări în vise, disperate-n zări albastre.
- Și-n al tău sărut bolnav ... (parte a realității)!,
(trasă de curând la sorți ... în pofida castității).
Te privesc cumva clișeic și ascult tot ce îmi spui,
- Parcă-s vise atârnate ... chiar în ochii tăi căprui!.
(făcând loc iubirii mele ... să pătrundă chiar prin ei),
... până-n inimă, pe unde, dragostea are temei.
- Absolutul tău primar ... curge-n visul meu anost!,
... chiar din ochiul său homeric, care are bezna-n post.
- Ce hilar? - Parcă sunt vise ... încărcate-n zări albastre!,
... prevestind, cu bună știre, zgomotul tăcerii noastre!.
Comentarii
Trimiteți un comentariu