Sfârșit de august
domol și cald
în culori coapte se arată.
Te-aș păstra de la capăt,
cu soare și ploi nesfârșite
printre care aș vrea să zbor
cu aripi de ape, cârpite,
sclipind lacrimi prin pleoape.
Atinge - mi sufletul cu inima ta!
Te-aș îmbrăca în frunze albastre
cu fire de in și mătase.
Și apoi și tu să zbori
cu fluturi născuți între flori
de aur, argint și aramă.
Să ne oprim puțin
departe de lume,
la rădăcini de copaci,
fără nume,
să învățăm să iubim
tuberoze, lavande și maci!
Ce început magnific de lume!
E august și vară
și nimic din verile noastre
n-o să piară,
iubiri, păcate, credințe,
prăbușiri sau mirări,
umbre de timp pe cărări...
Iată, e frig...
Vreau să te chem.
Cum să te strig?
Comentarii
Trimiteți un comentariu